Cupe

„Reţin ideea cu paharul. Şi dumneata ai fost un pahar în mâna mea.
O cupă de şampanie, am spus „noroc” vieţii, dar n-am apucat să gust bine, că am şi simţit amărăciunea…..”

Shakespeare

Tot pe filiera „motivații”..
Shakespeare spunea:

Motivații

La fără 2 minute doişpe am văzut cum pleacă motivația. Este, nu-i. Este, nu-i.
„Oamenii spun adesea ca motivatia nu dureaza prea mult, ei bine, nici baia-de aceea este recomandata zilnic.
Nu demult la facultate făcusem un test de verificare sau stabilire a temperamentului fiecăruia. Unele teste psihologice pentru mine sunt atât de relative, atât de superficiale, le privesc cu scepticism. Și acesta nu a fost o excepție. Pentru că îmi era greu să aleg ceea ce mă caracterizează, tocmai pentru că eu acționez diferit în diferite situații, și chestia asta depinde de mai mulți factori. În fine, până la urmă, verdictul a fost următorul: temperament PASIONAT. „Temperamentul pasionat a fost supranumit temperamentul celor trei forte: afectivitatea puternica, activitatea intensa si tenacitatea.” Așa în trei cuvinte.
Daca nu se poate vorbi despre superioritatea prin definitie a unui temperament, se poate spune despre cel pasionat ca este cel mai intens. Ceea ce iese in evidenta la dumneavoastra este intensitatea dramatica si concentrarea trairilor. Marii pasionati ca: Napoleon, Marie Curie, Blaise Pascal, Lev Tolstoi, Ludwig van Beethoven, Luis Pasteur, au vrut “totul”. Spre deosebire insa de temperamentul coleric, pasionatii intuiesc ca nu pot ajunge departe decat stabilindu-si o directie unica, mergand in profunzime.”
O daaa, sentimente, emoții, iar sentimente, emoții la pătrat… Dacă sunt emoții, pasiune, dragoste sau și mai bine (uneori mai rău) astea două atunci nu există piedici și nici limite. Nu există nimic, există doar o destinație unde cu siguranță ajung.
De aia mi-a fost de fiecare dată greu, dar foarte greu când făceam ceva ce nu-mi place, și de, nu mai duceam nimic perfect până la urmă, era un lucru de mântuială. Așa a fost și în toate relațiile pe care le-am avut. Pasiunea asta și afectivitatea asta, mi-au dat de cele mai multe ori bătăi de cap ( și probleme de sănătate). Ce-i în exces știm deja, dăunează uneori.
Nu știu dacă și celelalte caracteristici ale acestui temperament mă definitivează, cel puțin astea două sunt sută la sută despre mine. Cine mă cunoaște, știe. 🙂
Deci până la urmă pasiunea (pentru ceva anume) e cea care mă motivează.
Și o muzică bună, plus cafeaua de dimineață.

p.s În afară de personalitățile date de sursa citată, pasionații mi se asociază cu încă o „personalitate” . Parfumierul straniu din romanul Perfume- The Story of a murderer de Suskind ( sau bineînțeles din filmul mult-adorat de mine cu aceeași denumire). Se potrivește perfect…
p.s.s cine vrea să-și vadă tipul de temperament click aici.

Rânduri..

Scris pe trup…
Cam dramatică a fost cartea asta, „două -trei” rânduri.

„De ce măsura iubirii este pierderea ei?”
„Dragostea cere să fie exprimată. Nu vrea să stea cuminte, să păstreze tăcerea, să fie bună și modestă, să fie doar văzută nu și auzită, nu.
Ea nu e genul conservator. E un vânător de pradă mare, și prada ei ești tu.”

Experiența mi-a arătat că timpul se sfârșește întotdeauna. Teoretic vorbind, ai dreptate, specialiștii în fizică cuantică au dreptate, romanticii și credincioșii au dreptate și ei. Timp fără de sfârșit. În practică însă, și tu, și eu purtăm la mână ceasuri.

Te iubesc, iar dragostea pe care ți-o port transformă orice altă viață în minciună.

Louise avea o rochie simplă de mătase verde-închis, cercei și verighetă. „ Să nu-ți iei niciodată ochii de la inelul ăsta, mi-am spus. De fiecare dată când ai senzația că-ți fuge pământul de sub picioare, adu-ți aminte că inelul ăsta e din metal încins și te va arde până în adâncul sufletului”

De ce sunt oare oamenii lasati să crească fără a avea aparatura necesară pentru a lua deciziile morale cele mai sănătoase?

Am luat un spray cu vopsea și am scris RESPECT DE SINE de-a curmezișul ușii. Ia să-l văd pe Cupidon dacă reușește să treacă de chestia asta.

Vreau să vii la mine fără trecutul tău. Cuvintele pe care le-ai învățat vreau să le uiți. Uită că ai mai fost aici, în alte dormitoare și în alte locuri. Începe cu mine de la capăt.

Stinge luminile. Suntem în afara timpului. Pe marginea unei găuri negre, de-a lungul căreia nu puteam nici să înaintăm, nici să ne întoarcem.

Vei sta în pat cu ochii închiși la orele târzii ale nopții, răsucindu-ți verigheta la nesfârșit.

Timpul ce te va veșteji pe tine, mă va veșteji și pe mine.

-O să-l părăsesc fiindcă dragostea mea pentru tine face din orice altă viață o minciună.

Clișeele sunt cele care ne fac atâta rău.

Oktoberlist

21 de vise.la 21 de ani. 🙂
Octombrie.Luna cu cele mai multe stasuri filosofice pe facebook.
Aveam în plan să scriu despre octombrie. Planul se realizează cam târziu. Cu două zile întârziere. Octombrie mi se asociază întotdeauna cu frunzele galbene și mai apoi cu ziua mea de naștere. Meditație și serile frumoase la lumina unor felinare.
Citit.Citit și Citit.
Citisem două cărți luna trecută, cu două tematice absolut diferite ca formă și ca stil.
Scris pe trup este prima.

O carte care am dorit-o din prima clipă de când am auzit de ea, m-am entuziasmat și degeaba. În afară de frazele pompoase, frumoase, profunde pe care nu le-am mai citit la nimeni, nu m-a frapat cu nimic altceva. Citind câteva descrieri pe bloguri mă așteptam la mult mai mult, iar așteptările astea nu s-au soldat cu nimic. Nu prea am înțeles romanul în unele momente, nu am înțeles cum s-a finisat.De parcă ar fi un eseu a unui student la litere sau mai știu eu. Spre deosebire de Rătăcirile lui Llosa, care abordează cam aceeași descriere plină de momente erotice și sexuale, ăsta e cam fără acțiune. Însă pe bune, merită citată cartea, unele fraze chiar sunt frapante.
„- Evident că mă văd cu ea. Îi văd chipul în fiecare panou publicitar. O văd când mă uit la tine. O văd când nu mă uit la tine…..”

Geopolitica Matrioșkăi de Cioroianu. A doua carte citită în octombrie. Știu, știu pentru amatorii de beletristică denumirea nu sună bine, interesant sau tentant. E o carte de specialitate. Autorul a făcut o retrospectivă foarte bună a geopoliticii ruse și foarte interesantă de altfel, pe alocuri cu umor. Mi-a plăcut. Însă cărțile de specialitate le duc cu mare greu la un bun sfârșit. Lipsa de acțiune mă face să mă mă plictisesc repede. „Geopolitica nu iartă!”

Muzică. Muzică. Muzică.
I-am descoperit tot în octombrie pe The XX…

Am pus-o pe replay de vreo 3456322 de ori ..
Și piesa de noapte…

Iar la începutul lunii, pe 2, la fix doișpe noaptea am deschis o șampanie cu o prietenă de-a mea. Etapa premergătoare tortului ( și câteva 50 de gr 🙂 , și multe buchete de flori) de mai târziu. Și ca de fiecare dată, de ziua mea sunt în toane proaste.

21 de vise într-un tort cu două lumânări.
Puțin mai târziu. Peste vreo douășpe’ zile. A venit rândul Chișinăului să-și sărbătorească ziua. Al meu iubit și al meu cel mai dur criticat, al meu cel cu multă murdărie și al meu cel cu parcuri frumoase și cu priveliști de poveste. Al meu doar și al altor șapte sute de mii de cetățeni.
Interbelic și frumos..
Prea rău că are o singură serbare altfel poate ne-am aduce aminte de el mai des, l-am iubi mai des poate..
Mai târziu puțin, aproape de noiembrie ploios, e ziua altei iubiri de ale mele. A surorii mele. Am sărbătorit mai mult decât mă așteptam, mai mult decât la oricare altă serbare, mai mult decât a trebuit.Punct.
Azi e deja 2.
Deși în calendare timpul frunzelor galbene și felinarelor a trecut deja, totuși ne mai bucurăm de el puțin.Noiembrie e generos. La început..

P.S Tot în octombrie mi-a atribuit cineva piesa următoare la unele poze, de atunci nu mă mai satur de ea…și replay, replay, replay…