Oktoberlist

21 de vise.la 21 de ani. 🙂
Octombrie.Luna cu cele mai multe stasuri filosofice pe facebook.
Aveam în plan să scriu despre octombrie. Planul se realizează cam târziu. Cu două zile întârziere. Octombrie mi se asociază întotdeauna cu frunzele galbene și mai apoi cu ziua mea de naștere. Meditație și serile frumoase la lumina unor felinare.
Citit.Citit și Citit.
Citisem două cărți luna trecută, cu două tematice absolut diferite ca formă și ca stil.
Scris pe trup este prima.

O carte care am dorit-o din prima clipă de când am auzit de ea, m-am entuziasmat și degeaba. În afară de frazele pompoase, frumoase, profunde pe care nu le-am mai citit la nimeni, nu m-a frapat cu nimic altceva. Citind câteva descrieri pe bloguri mă așteptam la mult mai mult, iar așteptările astea nu s-au soldat cu nimic. Nu prea am înțeles romanul în unele momente, nu am înțeles cum s-a finisat.De parcă ar fi un eseu a unui student la litere sau mai știu eu. Spre deosebire de Rătăcirile lui Llosa, care abordează cam aceeași descriere plină de momente erotice și sexuale, ăsta e cam fără acțiune. Însă pe bune, merită citată cartea, unele fraze chiar sunt frapante.
„- Evident că mă văd cu ea. Îi văd chipul în fiecare panou publicitar. O văd când mă uit la tine. O văd când nu mă uit la tine…..”

Geopolitica Matrioșkăi de Cioroianu. A doua carte citită în octombrie. Știu, știu pentru amatorii de beletristică denumirea nu sună bine, interesant sau tentant. E o carte de specialitate. Autorul a făcut o retrospectivă foarte bună a geopoliticii ruse și foarte interesantă de altfel, pe alocuri cu umor. Mi-a plăcut. Însă cărțile de specialitate le duc cu mare greu la un bun sfârșit. Lipsa de acțiune mă face să mă mă plictisesc repede. „Geopolitica nu iartă!”

Muzică. Muzică. Muzică.
I-am descoperit tot în octombrie pe The XX…

Am pus-o pe replay de vreo 3456322 de ori ..
Și piesa de noapte…

Iar la începutul lunii, pe 2, la fix doișpe noaptea am deschis o șampanie cu o prietenă de-a mea. Etapa premergătoare tortului ( și câteva 50 de gr 🙂 , și multe buchete de flori) de mai târziu. Și ca de fiecare dată, de ziua mea sunt în toane proaste.

21 de vise într-un tort cu două lumânări.
Puțin mai târziu. Peste vreo douășpe’ zile. A venit rândul Chișinăului să-și sărbătorească ziua. Al meu iubit și al meu cel mai dur criticat, al meu cel cu multă murdărie și al meu cel cu parcuri frumoase și cu priveliști de poveste. Al meu doar și al altor șapte sute de mii de cetățeni.
Interbelic și frumos..
Prea rău că are o singură serbare altfel poate ne-am aduce aminte de el mai des, l-am iubi mai des poate..
Mai târziu puțin, aproape de noiembrie ploios, e ziua altei iubiri de ale mele. A surorii mele. Am sărbătorit mai mult decât mă așteptam, mai mult decât la oricare altă serbare, mai mult decât a trebuit.Punct.
Azi e deja 2.
Deși în calendare timpul frunzelor galbene și felinarelor a trecut deja, totuși ne mai bucurăm de el puțin.Noiembrie e generos. La început..