majuscule

ceață..
hai să nu scriem cu majuscule. nu există nimic majuscul în viața mea la moment. poate Cafeaua asta pe care o beau. de dimineață. ”dimineața” la 15:24. de fapt m-am trezit mai devreme, pe la 9. aveam mintea încețoșată. cel puțin nu ca și acum. ca și timpul de afară, neînțeles, ba plouă, ba ninge.
înghițituri amare și dulci. mai mult amare decât dulci. dar mă trezesc, hibernam până acum, nu gândeam limpede.
în afară de gândire limpede, dintre lucrurile pe care nu le mai fac de ceva vreme mai este și faptul că nu citesc, și nu scriu, și nu dorm. ca lumea. dorm ca ceilalți, numai nu ca lumea. și nu e Cafeaua de vină pentru că nici pe asta deja nu o prea beau.
am ore la 17:20 seara, la un nivel de unde poți număra luminițele orașului. le-am admirat prea mult, iar apoi s-a făcut plictiseală.
unicul lucru util pe care l-am făcut în ultima vreme este că am finisat de ascultat o carte audio. Hoții de frumusețe. de aici. cartea de rahat. în afară de unele cuvinte bine îmbinate nu m-a luat cu nimic istoria dată. o fi fost faptul că e carte audio ( a doua pe care o ”citesc”). la drept vorbind nici nu se compară cu o carte reală. și nici e-bookurile nu se compară cu o carte reală. una adevărată. cu copertă. cu multe foi. și una perfectă-i( în afară de conținut genial), dacă are ceva ani în plus, cu miros specific și cu o culoare specifică. nu voi fi niciodată adepta cititului ”performant”, cu toate că îl mai folosesc din când în când dar o carte e o carte și punctum. și sper că mai sunt încă mulți de ăștia ca mine. însă din păcate unele cărți nu le găsim nici în librării nici în bibliotecile noastre și atunci apelăm la magicul internet. audiobooks sau e-books.

*********************************
ăștia de sus de fapt sunt niște fulgi de zăpadă, mult-așteptați. anul ăsta n-au aceeași magie. au trecut sărbătorile – a venit și zăpada. însă toți sunt deja indiferenți. puțin copii la săniuș. puțini deloc omuleți de zăpadă. totul prea puțin. emoții prea puține. entuziasm și mai puțin.

p.s Rivarol ceva mai înainte zicea: “To lose one’s self in reverie, one must be either very happy, or very unhappy. Reverie is the child of extremes.” și are dreptate.
acuma Mylene.

punct.