Plouă de ceva vreme. E răcoare în sfârșit. Așa e la mine la jumate de vară, mă trezesc cu dorința nebună de a simți toamna, serile reci cu puțin vânt. Prea multă vară pentru mine.
Iar ploaia asta îmi face bine.
Savurez o cafea. Una mare. Enormă. Savurez după o pauză mare. N-am băut cafea de vreo lună. Am și uitat câtă plăcere îmi provoacă o ceașcă mare de cafea cu lapte, o revistă bună, o muzică bună și cu puțin noroc o ploaie bună. Micile chestiuțe de genul ăsta mă făceau fericită. Și acuma am revenit la starea asta de fericire. Una simplă fără clișee.
Mică fericire.
gânduri de gânduri 