Bosumflată…

Eu azi caut motivație. Multă…Până când n-am găsit nimic dar nu-mi pierd speranța. E abia 10. Dimineața.Am s-o găsesc eu.

*****************************

(Peste două ore.) 

Cum era citatul ăla ”People often say that motivation doesn’t last. Well, neither does bathing – that’s why we recommend it daily.”  

De dimineața aproape niciodată nu am motivație. Stau bosumflată până trece puțin timpul, sau îmi beau cafeaua, sau mănânc ceva dulce sau citesc ceva sau desigur că muncesc. Și azi spre exemplu cu ceva timp în urmă nici urmă de motivație, pe nicăieri. Nici măcar veștile bune nu m-au motivat – (inclusiv vestea că primesc salariul 🙂 nimic. Ca peste exact două ore să-mi revin frumușel din hibernare, cu zâmbetul până la urechi  și să găsesc fericire copilăreasca în lucruri banale cum ar fi o piesă sau o poză…

Și totuși de unde se ia chestia asta-”motivație”? Și de ce nu a fost  ea implantată în ADN-ul nostru, organism, creier …oriunde – musai să fie…Ce e motivația pentru ceilalți? Cum o găsesc? De unde? Sub ce formă? Și mai ales…pentru ce?